O.M.4

Rezist cu stoicism sa nu te sun... Nu ma intreba de ce fac asta, nu stiu! Mi-e frica poate... sau poate doar mi se pare. Am tesut cu mintea o camasa de forta imaginara, si acum o port... cat trebuie ca sa ma protejez de tine. Evident ca nu stiu ce anume m-a determinat sa fac asta... nu mai stiu nimic! Ma plimb singura prin casa... saracul Whiskey s-a obisnuit deja, si doarme linistit in dormitor. Cat mi-ar placea sa dorm la fel de linistita ca alteori langa el... Sunt prea agitata insa. Mi-e dor de tine, si nu poti sa ma condamni, nu te-am vazut de mult. Stii ca e aproape miezul noptii si ca maine e o noua zi de munca, nu? si eu nu pot sa dorm... intr-un final cred ca o sa-mi fac un Nessquick cu lapte fierbinte... si poate adorm. Am fumat mult si azi... ca de obicei. Mi-e dor de tine... un dor nebun... Ce confortabil as dormi acum ghemuita in bratele tale...Dar, nu!

O.M.-continuare

Telefoanele suna. Amandoua...din 5 in 5 minute. Unii oameni chiar nu stiu cand sa se opreasca. Bine, stiam asta demult. Sincer, imi pare rau de el... chiar imi pare, dar azi nu am chef, nici ieri n-am avut, nu voi avea nici maine... Sunt ocupata... sa ma gandesc la tine. Ok, m-am prins, de fapt, si asta stiam, ca doar eu obisnuiam sa le stiu pe toate, singura am provocat tot. Si, ca sa nu ti-o iei in cap, sa stii ca daca nu mi-ar fi placut mie jocul asta, nu ajungeam pana aici. Bine, recunosc, ai prezentat si toate calitatile pentru a primi rolul tau. Si iar suna... evident, tot el. Mie-mi vine sa rad: uite cum e roata asta... ce-mi faci tu mie, le fac si eu altora. si tot asa...

Ospiciul muzelor- continuare

Se spune ca noaptea e un sfetnic bun. Aiurea! Noaptea ma invadeaza atatea ganduri... incat uneori imi doresc sa am o telecomanda pentru functiile creierului. Pana si muza mi-a fugit, asaltata de un amalgam de ganduri ce i-au iesit spre intampinare. Am trimis-o la ospiciu. E mai bine pentru ea acolo... sunt si alte surate de ale ei internate, din acelasi motiv, diferite fiind doar persoanele care au provocat invaziile de ganduri. Azi n-am de gand sa le trec in revista, desi, un lucru pot sa il spun, cu mandrie, nu sunt atat de multe. Dar si alea care sunt, au provocat daune majore. Iarasi rad. Cred ca asta e inconstienta momentului... sau doar imi place mie sa ii spun asa. Bine, admit, sunt defecta. Si nu ma pot repara! Speram sa ma poti repara tu... sau sa ma distrugi. Ma uit pe pereti: imi place jocul luminilor din strada, care continua aici, intre patru pereti... Si iar ma gandesc... de fapt nu eu gandesc, eu vreau doar sa dorm... dar mintea mi-e asaltata de fel si fel de imagini... ruleaza un film, al meu...si al tau...Vreau sa dorm!