Se-aşterne noaptea cea albastră,
Eu o privesc printr-o fereastră,
Cum înfăşoară-n strai de iarnă
Copaci,clădiri şi străzi de marnă.
Şi-aprind pierdută o ţigară,
Gândul la tine-mi zboară iară,
La ochii-ţi blânzi şi plini de teamă,
La glasul cald ce-n gând mă cheamă,
Şoptindu-mi vorbe dulci ca mierea
Ce imi umplu inima de dor,
Şi lacrimi m-inundă privirea,
Mă sting încet...şi simt cum mor.
Mi-e dor să-ţi întâlnesc privirea
Şi în braţe să mă ţii din nou,
Şi-n noi să-ncolţească iubirea,
Boboc de roză sub un cer nou.
Tresar căci fumul de ţigară
Mă-nvăluie,îneacă cu grudon,
Visul meu a-nceput să piară
Se stinge lent,ca glasu-n ecou.
S-a stins amorul şi-a lui vrajă,
Uşor ne-om stinge-n timp şi noi,
Şi somnul doar,prin a lui mreajă
Ne-aduce în vis emoţii noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu