Ospiciul muzelor- continuare

Se spune ca noaptea e un sfetnic bun. Aiurea! Noaptea ma invadeaza atatea ganduri... incat uneori imi doresc sa am o telecomanda pentru functiile creierului. Pana si muza mi-a fugit, asaltata de un amalgam de ganduri ce i-au iesit spre intampinare. Am trimis-o la ospiciu. E mai bine pentru ea acolo... sunt si alte surate de ale ei internate, din acelasi motiv, diferite fiind doar persoanele care au provocat invaziile de ganduri. Azi n-am de gand sa le trec in revista, desi, un lucru pot sa il spun, cu mandrie, nu sunt atat de multe. Dar si alea care sunt, au provocat daune majore. Iarasi rad. Cred ca asta e inconstienta momentului... sau doar imi place mie sa ii spun asa. Bine, admit, sunt defecta. Si nu ma pot repara! Speram sa ma poti repara tu... sau sa ma distrugi. Ma uit pe pereti: imi place jocul luminilor din strada, care continua aici, intre patru pereti... Si iar ma gandesc... de fapt nu eu gandesc, eu vreau doar sa dorm... dar mintea mi-e asaltata de fel si fel de imagini... ruleaza un film, al meu...si al tau...Vreau sa dorm!