V.

 Ea...este Ana 
       Trei sferturi de ceas au trecut fără ca măcar Maria să îşi dea seama. În febra cumpărăturilor, în agitaţia din supermarket, aceasta îşi aude ca prin vis telefonul sunând. E Ana.

          "-Hey,am ajuns în faţa blocului. Am sunat la interfon şi nu mi-ai răspuns..."spune ea cu agitaţia din glas deja obişnuită.
          "-Da, sunt afară...în 5 minute ajung, am fost la supermarket să iau ceva de băut."Închide apoi şi grăbită se îndreaptă la casă, pentru a plăti cumpărăturile.
          Cele două se întâlnesc, în sfârşit. După câteva minute menite acomodării fiecăreia cu schimbările celeilalte de înfăţişare şi a manierei de salut specifice lor,cele doua intră în scara blocului.
[...]
          Cele două se cuibăresc în confortul canapelei din sufragerie, ciocnind un pahar cu vin roşu pentru ele şi reîntâlnirea lor. Îşi aprind apoi pe rând câte o ţigară, pregătindu-se astfel pentru lunga şi întortocheata discuţie pe care urmau să o aibă. Maria, în calitatea-i de amfitrion, o îmbie pe Ana - sprijinită, e drept, de magia vinului - să-şi dezlege limba şi să o pună în temă cu principalele noutăţi din lista de subiecte de anvergură pentru ele.
          Şi bârfa înfloreşte...de la foşti colegi de liceu şi până la cunoştintele comune, Mariei i se prezintă toate noutăţile şi mai ales ineditul specific fiecăreia dintre aceste informaţii. Nu de puţine ori pe faţa Mariei se-ntipărea surprinderea şi în acelaşi timp semne ale exclamării. [...]
          Timpul zbura, fără ca măcar una dintre ele să realizeze cât de repede. La un moment dat, Ana se opreşte şi, între un fum din ţigară şi o gură sorbită tacticos din paharul cu vin, ea întreabă:
          "-Hai zi-mi acum...cine e? Presupun că el ţi-a lăsat zâmbetul ăsta ştrengăresc pe faţă...Haide, te-ascult..."