Miez de noapte

În noaptea rece mii de stele
Se scaldă-n lacul îngheţat,
Şi-mi izvorăsc, şirag de perle,
Lacrimi din ochi, neîncetat.

Pe-alei înguste vântul asmute
Suflu de demon în teii golaşi,
Se-nalţă-n aer frunzele mute,
Spre cer într-un dans pătimaş.

Raze de lună coboară-n rapel
Să-mi fure un zâmbet crispat,
Vântul se joacă-n păru-mi rebel
Şi gându-mi spre tine-i purtat.

Tresar la un scâncet de leagăn
Şi umbra-mi mă sperie în parc,
Pe-o bancă trupul mi-l reazăm,
De frig încordat, în formă de arc.

Şi nori de cenuşă acoperă bolta,
Iar stele se sting, rând pe rând,
Iernaticul vânt îşi zdrăgăne orga
Şi-mi alungă amarul din gând.

Şi cerul cerne cristale de gheaţă,
Cunună să-mi ţeasă pe creştet,
Himeră a nopţii readusă la viaţă,
Privirea-ţi din nou m-amăgeşte.

Şi-n miez de noapte tu te naşti,
Fruct dulce-al gândurilor mele,
Îmi mângâi faţa cu ochii-ţi calzi,
Şi te fărâmi apoi-n praf de stele.

Şi singură-s pe o bancă în parc,
Zăpada-mi e veşmânt de zână,
Steluţe-argintii în păru-mi arap
Se-aştern peste-a iernii cunună.