A fi sau a nu fi...îndrăgostită???
Odată ajunsă acasă,Maria se aruncă în pat,uitând să se mai schimbe sau să-şi demachieze faţa.În mintea ei nu mai era loc pentru astfel de detalii mărunte,odată cu o importanţă capitală,ci singurele gânduri erau despre el şi despre seara minunată petrecută alături de el.Fiind o fire realistă,încercă în nenumărate rânduri să alunge din mintea ei această posibilitate,de a se fi îndrăgostit de Cosmin la prima vedere.”Ce ştiu eu despre el?Nimic...”îşi spuse Maria şi începu să-şi dezbrace hainele,una câte una,într-un ritm monoton.”Şi parcă spunea că are prietenă...da...aşa spunea...ciudat...nu...gata!Revino-ţi,Maria!”îşi spuse ea în timp ce se încrunta în oglindă chinuindu-se să-şi şteargă machiajul.Oricât se străduia,indiferent cât de mult se concentra asupra întregului ritual de „noapte bună” al fiecărei femei,nu reuşea să şi-l scoată din minte...Involuntar,gândul ei se lăsa purtat de valuri departe,la el[…].
E dimineaţă.Raze firave de soare răzbat pe fereastra dormitorului Mariei.Mângâiată pe genele-i lungi şi negre de refracţiile acestora,Maria se trezeşte,aşternându-şi pe chipu-i pal acelaşi zâmbet radiant de seara trecută.Era evident,ca primul gând al acestei noi dimineţi să fie despre Cosmin.Contemplă pentru câteva minute şirul clipelor petrecute alături de el.Surâde tacit.Se ridică din pat şi porneşte grăbită spre bucătărie.O cafea este tot ce şi-ar putea dori;în continuare zâmbind,aceasta îşi pregăteşte un ness cu miere şi lapte şi se ghemuieşte ca o pisică în comfortul canapelei,cu ceaşca în mâini,inhalând aroma revigorantă răspâdită de cafea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu